Tuesday, August 2, 2022

Am dat titularizarea anul acesta

 Hop și eu pe aici!

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris, deși am avut dorința/intenția de a mai așterne câteva gânduri în acest spațiu. Aș avea foarte multe de spus, dar o s-o iau pe rând, cu o informație care e de actualitate și pentru care aș vrea să las așternute și câteva impresii.



După cum poate știți, eu sunt absolventă de liceu de arte, secția design ambiental. După ceva nehotărâri privind facultatea, am poposit și finalizat Pedagogia artelor plastice și modulul 1 psihopedagogic, care pentru noi a fost inclus în structura orelor de curs la facultate. Pentru că am prins sistemul Bologna, fiind prima generație de fapt cu facultatea de 3 ani, mi-am încheiat studiile cu un masterat de 2 ani, tot pe domeniul artistic, la București, pe Artă sacră(proaspăt înființat acest masterat atunci în anul 2008, la facultatea de teologie). În mod firesc, traseul meu profesional ar fi trebuit să meargă pe acest fir - al artelor/al învățământului. Date fiind o serie de circumstanțe interioare și exterioare, acest drum a fost doar așa...un vis, un gând, fără să mă duc firesc pe/spre el. Din 2010 și până în 2021 am avut tot felul de joburi, cu un mic filon în învățământ, când, în 2017, moment la care lucram într-o școală privată pe management, mi s-au dat cele 4 ore de Educație plastică, iar 3 ani de zile am avut această fracție de normă. Cei care ați tot citit pe aici, știți că am demisionat în 2020, în ianuarie 2021 m-am angajat la o florărie, iar în septembrie 2021 mi s-au deschis porțile pentru ceea ce, poate, era drumul meu, de care am fugit.

Am fugit de învățământ din ”n” motive. Dar cel mai important era că nu știam efectiv ce trebuie făcut, deci vreau să subliniez că e mare lucru să fi îndrumat în sistemul de învățământ de stat, mai ales că e destul de alambicat traseul cu pregătit dosarul de examen, examenul în sine, etapele de angajare în sistem, examenul din vară, apoi cel din toamnă de suplinire, faptul că poți lăsa un CV la resurse umane la inspectorat și că poți prinde ore în timpul anului școlar etc. Sunt multe aspecte în acest domeniu pe care nu ai cum să le știi. Deci e mare lucru să ai un mentor, un profesor, sau un coleg cu experiență care să-ți explice ce și cum.

O a doua mare piedică pentru mine a fost o lipsă cronică de încredere în puterile mele. Materia pentru orice disciplină în învățământ e stufoasă. Partea de metodică e o chineză cu niște termeni foarte complecși, noi și... complet inutilizabili în fapt, la clasă. Pentru educație plastică bibliografia e vastă, iar subiectele de acoperit, la fel. Mă tot gândeam cum să reușesc eu să acopăr tot, mai ales că ultima oară învățasem pentru sesiunea de vară, la final de master, 2010.

Însă cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib, lucrurile au mers la mine din aproape din aproape, luând cumva situația pe bucăți, devenind în final dintr-un monstru imens, un monstruleț mai mic, cu care m-am putut împrieteni.

În 2021 am fost cel mai aproape de acest examen de intrare în învățământ, fostul examen de ”titularizare”, acum se numește generic ”Concurs pentru ocuparea posturilor vacante din învățământ”. Mă gândeam cu bucurie că, fiind încă pandemie, scap de inspecția la clasă, așa că am strâns actele și mi-am depus dosarul online. Examenul era pe 20 iulie și pe atunci încă lucram în program în ture și am zis că am timp să învăț. Ce am reușit atunci a fost doar să-mi fac niște conspecte din materie, iar la examen nu m-am prezentat, pentru că nu apucasem să învăț (repet, aveam un blocaj în mine, mă gândeam doar ce multă materie e și cum eu nu am cum să acopăr totul). Am demisionat de la florărie în august pe 17 și până pe 13 septembrie, sau când a început anul școlar, am avut o perioadă foarte urâtă, mă gândeam că nu e nimic de capul meu și nu vedeam nici o portiță în fața mea, să-mi găsesc de muncă, nu neapărat ”locul meu”. Fratele meu a intrat în acel an clasa a 9 a și m-am dus și eu cu el la deschiderea anului școlar. Printre elevi, acolo, privind cadrele didactice, am avut un sentiment că locul meu ar fi trebuit să fie acolo, printre profesoare, nu în spate, cu copiii. S-a terminat festivitatea și pe drumul spre casă primesc un telefon de la o fostă colegă de facultate, singura colegă, de fapt, cu care am ținut legătura în toți acești ani. M-a întrebat ce fac și i-am zis că merg spre casă cu Andrei. Mi-a zis să vin de urgență la școala unde ea e titulară, să mă prezinte directoarelor, pentru că se eliberase un post.

Fac o mică paranteză aici să explic că școala respectivă e școala unde eu am fost elevă, de unde a pornit drumul meu în ale artelor, unde am fost elevă a primei clase de gimnaziu cu profil integrat de arte vizuale, clasă la care și sora mea e elevă (a intrat a 8 a acum), colega mea fiind pe modelaj profesoară, iar postul disponibil era pe grafică. 

Ai mei locuiesc la 5 minute de școala aceea, așa că m-am dus, am făcut cunoștință cu doamnele director și de a doua zi am intrat în pâine. Voi considera toată viața că acest moment a fost o pronie divină, pentru că în acel an s-au întâmplat numeroase lucruri care, pas cu pas, au dus la acel moment.

M-am împrietenit imediat și cu colega de pictură și ușor-ușor lucrurile au ajuns în punctul în care sunt azi. Mai exact: în decembrie 2021 a trebuit să dac concurs pentru ocuparea postului la nivel de școală. Am învățat atunci cât am putut și am luat o frumoasă notă de 9.40. Materia acumulată atunci m-a ajutat și acum pe vară. Cu susținerea colegelor și prinzând gustul pentru predat, mi-am depus dosarul pentru examenul care s-a dat acum în vară, pe 13 iulie. Pe 6 iunie am avut și inspecție la clasă, unde am luat 10. A contat enorm că am dat inspecția în școală, chiar dacă la o clasă la care nu aveam ore. Pe 13 iulie am dat și examenul. Nu am reușit să învăț tot ce era în programă, dar am zis să învăț cât pot și dacă iau între 5 și 7 e bine. Măcar 5 ca să iau un post de suplinitor, sau măcar 7 să mă pot prezenta la celelalte ședințe, să iau un post vacant. Pe 19 iulie, când s-au afișat rezultatele, în timp ce tremuram din toate încheieturile, mare mi-a fost mirarea să văd că am luat nota 8.25!

Ce pot să spun despre această notă, despre experiență în sine și despre mine este că: mi s-a confirmat că pot, încă, să mai învăț. Că nu mi-am pierdut capacitatea de sinteză pe care o aveam încă din liceu, adică să pot să iau din mai multe surse câte o idee și să fac o frază coerentă cu ele. Că e foarte important pentru mine să înțeleg termeni/concepte, pentru că altfel nu rețin dacă tocesc ca papagalul. Că m-a ajutat practic tot ce am făcut anterior acelui moment. Poate veți râde, dar, mai nou, la aceste examene, rezolvarea subiectelor se cere a fi făcută ca un eseu, adică cu introducere, încheiere și cu păreri proprii. Mă gândeam că experiența bloggerit-ului și-a spus cuvântul, pentru că acest spațiu m-a format profund în a-mi ordona gândurile și opiniile. Plus de asta m-a ajutat și faptul că am citit/citesc. Mai exact, la subiectul de istoria artei mi-a picat un curent artistic și un artist despre care nu învățasem și știam vag câteva date despre el și curent. Ironia e că citisem recent o carte despre viața lui Van Gogh, iar un subpunct din subiectul de istoria artei spunea să facem o paralelă între artistul cerut(era vorba de Paul Gaugain) și un alt artist. Știam că opera lui Gaugain era practic la pol opus cu opera lui Van Gogh, unul prezentând ”laisse-fair”-ul vieții, iar celalalt mizeria și durerea omului de rând al acelei epoci. De aici am făcut o paralelă, având în mine ce lecturasem de curând din carte.

M-a ajutat, repet, și sprijinul oamenilor. Pe viitor voi detalia poate mai mult până în ce amănunte m-au ajutat oamenii, dar acum pot doar menționa că m-au ajutat foarte mult cele două colege de pe catedră, de la școală, T. și R., fosta mea colegă de muncă, profesoară de franceză, S., dar și Irina-Dulce casă și Anca - Căsuța de poveste.

Acum aștept ședința de repartiție a posturilor din 18 august și sunt convinsă în continuare că la barza chioară face Dumnezeu cuib și, ușor-ușor, se va găsi și locul meu, să scap de emoțiile aferente acestor examene și a nesiguranței locului de muncă.

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi acest lung text și vă doresc zile frumoase!

Irina

12 comments:

  1. Felicitări pentru notă, mult succes pe mai departe!

    ReplyDelete
  2. Felicitari pentru reusita. Mult succes in continuare.

    ReplyDelete
  3. Felicitări! Mult succes în continuare!

    ReplyDelete
  4. Felicitari pentru nota si pentru curajul de a da examenul. Din experienta stiu ca nu e nici comod si nici asa usor cum faci tu sa para. Deci Felicitari inca o data! Si multa bafta la posturi!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Corina, mulțumesc! Și da, e ceva bătaie de cap cu examenul acesta...

      Delete
  5. felicitari pt nota! este efortul tau, disciplina ta, e o nota muncita si musai sa fii mandra de asta.
    Ma bucur ca stiu si persoane ce iau titularizarea, si mai ales cu note mari!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pe disciplina mea au fost multe note frumoase, chiar și un 10 și un 9.90. Mulțumesc!

      Delete
  6. Ce rezultat frumos! Felicitări!
    Succes la sedinta de ocupare a posturilor!

    ReplyDelete
  7. Felicitari!Mult succes!Ai incredere in tine!

    ReplyDelete
  8. Vă mulțumesc frumos, tuturor, pentru felicitări și gândurile bune!

    ReplyDelete
  9. Ma bucur mult pentru tine. Doamne ajuta! Cerul nu e atat de negru cat pare...asta am invatat si eu din tot ce mi se intampla. Zambeste! Priveste cerul! Stai la o cafea cu tine si savureaza cat poti momentele de liniste. Pup. Carmen Eu de pe frunzepeasfalt.

    ReplyDelete

”Pe apa sâmbetei” - Ileana Vulpescu

 Anul acesta mi-am reînnoit abonamentul la biblioteca județeană din Constanța, un loc drag sufletului meu din acest oraș, de care mă leagă c...